Există zile în care lipsa ta se simte ca o apă adâncă. Nu știu să ajung la tine, nu știu dacă mai vrei să mă lasi… Și totuși, te caut în fiecare respirație.

Mă gândesc la tine și mă enervează asta. Pentru că nu e ca și cum “îmi amintesc frumos” și gata. Nu. Tu ești în mine ca un obicei. Ca o nevoie. Ca o chestie care nu pleacă. Și apari fix când sunt mai vulnerabilă: dupa-masa, seara, când se face liniște,…